Ce gândește Dumnezeu despre vin?

INTRODUCERE

S-a spus deseori: „Oricând se poate ține un discurs lung, fără multă pregătire, dar un discurs scurt cere MULTĂ pregătire”. Acest lucru est valabil nu numai la discursuri, ci și la cărți. Această broșura despre „VIN” nu este un studiu exhaustiv asupra subiectului, dar va lăsa cititorul fără nici o îndoială cu privire la învățătura biblică despre VIN.

Mulți oameni astăzi au fost constrânși la o atitudine permisivă deoarece nu aveau un răspuns. Cred că fiecare creștin ar trebui să aibă o copie a acestei broșuri pentru a astupa gura oamenilor neștiutori. Cartea este scurtă și la subiect și, cu lucrurile esențiale enumerate aici, nu mai trebuie să te tragi înapoi atunci când ești confruntat cu întrebarea .. de ce nu?

A fost o plăcere pentru mine să citesc manuscrisul fratelui Bill Kanoy și împărtășesc aceeași convingere, că vinul, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, a fost și este absolut interzis în Biblie poporului lui Dumnezeu, atât în Vechiul cât și în Noul Testament.

Ce cele șapte utilizări ale cuvântului grecesc pentru vin, este greu să determinăm semnificația cuvântului luat separat. Poate fi unul din cazurile când cuvântul nu se referă la o băutură alcoolică, și nu este nimic rău în folosirea lui...dar poate să se refere la o băutură alcoolică, care nu trebuie folosită de un copil al lui dumnezeu. Acest lucru este explicat foarte bine în carte. Mulți se referă la nunta relatata în Ioan, unde Domnul Isus a transformat apa în vin, și spun că acest vin era alcoolic. Bunul simț ne spune că, dacă vinul pe care ei îl beau ar fi fost alcoolic, ei nu ar fi știut dacă este bun sau nu .. dar ei erau treji și știau.

Isaia 8:20 ...”La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile peste poporul acesta.”

Geo. H. Herald

VINUL

SECȚIUNEA I

VINUL ÎN VECHIUL TESTAMENT

Așa vorbește Domnul: „După cum, când se găsește must într-un strugure, se zice: Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!, tot așa și Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.” – Isaia 65:8.

„Vinul este batjocoritor, băutura tare este gălăgioasă; și oricine se îmbată cu ea nu este înțelept.” – Proverbe 20:1

„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roșii? Ai celor ce întârzie la vin, ai celor ce se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roșu, când face mărgăritare în pahar, el alunecă ușor, dar pe urmă, mușcă întocmai ca un șarpe, și înțeapă ca o viperă.” – Proverbe 23:29-32.

„Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care-i torni băutură spumoasă...” – Habacuc 2:15

În Vechiul Testament există două cuvinte care sunt folosite în ebraică, unul fiind „Yayain”. Concordanța Young definește acest cuvânt ca sucul de struguri are rezultă prin presare. Celălalt cuvânt este „Tirosh” definit ca și vin nou, „care este păstrat”. Deci considerăm că în timpurile biblice, sucul de struguri (mustul) era denumit vin. Ei nu aveau metode de a-l menține proaspăt, și devenea în cele din urmă „Yayain” fermentat, o băutură puternică. Trebuie să luăm în considerare o autoritate îndelungată în această problemă, Dicționarul Biblic Sminth: „Vinurile simple ale antichității erau mai mult niște siropuri’ multe dintre ele nu erau alcoolice’ multe erau alcoolice doar într-o mică măsură’ și toate, de regulă, erau folosite doar diluate cu apă. Ele conțineau, chiar nediluate, doar 4 sau 5 procente de alcool.”

Cuvântul din ebraică, „Yain”, vin, care nu are aceeași rădăcină ca și cuvântul din greacă, nu avea un înțeles limitat doar la o băutură alcoolică făcută dintr-un anumit fruct, rezultată în urma fermentării sucului fructului respectiv, ci se referea mai frecvent la un sirop dens, nealcoolic, sau gem, rezultate în urma fierberii. Această metodă era folosită pentru păstrarea unor produse alimentare, exact cum se face și astăzi. Noi le punem în sticle, borcane, cutii metalice, în timp ce ei le puneau în piei (burdufuri).

Cuvântul grec „Oinos, Oinon, Oine”, strugure, sau vine, este folosit de mulți pentru a indica întotdeauna o băutură fermentată, alcoolică, lucru care este total inexact, și care vine fie din pură ignoranță, fie de la cei are considerau beția cea mai mare plăcere, iar alcoolismul o practică creștină; arabii mahomedani erau întotdeauna oameni treji. „Oinos”, vin, indică o băutură făcută dintr-un fruct, sau din anumite cereale, cum ar fi mere, pere, orz, sau semințe de lotus. Atunci când indica special că este făcută din struguri, se numea „Oinos ampelinos”. Ca și „Yain” în ebraică, cuvântul din greacă nu semnifică întotdeauna o băutură fermentată, alcoolică, ci și struguri ca fructe proaspete, sau uscate – stafide, sau gem, sau conservate prin fierbere, sau sub forma unui sirop dens pentru masă, folosit așa cum folosim astăzi untul, sau care era dizolvat în apă pentru a fi consumat ca și băutură, cum este descris în Biblie de Solomon și de alții. Amestecarea siropului cu apă pentru a fi folosit la masă este menționată în mai multe dintre pildele Domnului nostru. Această băutură era absolut nealcoolică. Sucul de struguri mai era preparat și prin fierbere, imediat după stoarcere, pentru a împiedica fermentarea și pentru a îl menține într-o formă lichidă, ca și băutură. Pentru a asigura aceasta, anumite paste rășinoase erau de asemenea dizolvate în acest suc, sau se punea în el sulfat de calciu, care se mai numește și gips.

Toate aceste metode de producere a unor vinuri nealcoolice sunt încă folosite în toate țările mari producătoare de struguri din Europa de sud și Asia

Trebuie să ne amintim că atunci când citim cuvântul „vin” în Biblie, rareori acesta se referă la băutura alcoolică puternică, și de obicei se referă la băuturi de felul celor descrise. Acestea erau nedăunătoare și nealcoolice, cum este ceaiul, cafeaua și cacao de astăzi. Dacă nu ar fi fost așa, străvechile populații ar fi fost permanent ăntr-o stare de beție. Aceste lucruri nu trebuie uitate atunci când citim cuvântul „vin”; aceasta era un simplu sirop dintr-un fruct, în afara cazurilor în care se menționa că este o băutură alcoolică, pe care mai târziu proorocii o condamnă întotdeauna.

SECȚIUNEA II

VINUL ÎN NOUL TESTAMENT

1. Referințe în Evanghelia după Matei:

„Nici nu pun oamenii vin în burdufuri vechi; altfel burdufurile plesnesc; vinul se varsă și burdufurile se distrug; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și amândouă sunt păstrate.” – Matei 9:17

Doar o dorință de a înțelege greșit această ilustrație metaforica a subiectului pe care îl discuta Isus cu ucenicii lui Ioan poate să pervertească acest pasaj într-o recomandare sau o aprobare a folosirii în mod obișnuit a băuturilor alcoolice. Este clar că „Oinon” (care, tradus literal înseamnă „suc proaspăt de struguri”) nu se referea la o băutura gata fermentată. Pentru că dacă ar fi fost așa, nu ar fi spart burdufurile vechi începând să fermenteze din cauza fermenților sau acizilor conținuți de burdufurile vechi, care ar fi declanșat fermentarea alcoolică. Pentru a menține sucul de struguri dulce și hrănitor, acesta trebuia să fie preparat special înainte de a fi pus în burdufuri noi, unde se menținea pur, și era folosit sub formă de sirop sau gem, după cum ascultătorii știau bine. Isus dorea să arate ucenicilor lui Ioan că, înainte ca El să poată forma biserica sau o altă organizație ca instrument al continuării doctrinelor Sale, El trebuia să își pregătească ucenicii Săi printr-o educație intelectuală pentru ca ei să primească învățătura Sa spirituală, eliberată de „ritualurile moarte” ale preoției Saducheilor de la Ierusalim, și apoi să îi inspire cu o nouă organizație care să mențină și să răspândească Evanghelia asupra folosirii băuturilor alcoolice, sunt pur și simplu o blasfemie, și este o rușine pentru această epocă informată faptul că există oameni și autori care afirmă despre creștinism că acesta „a dat un caracter sacru vinului și folosirii lui”.

2. Referințe în Evanghelia după Marcu:

„Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și vinul se varsă, iar burdufurile se distrug; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.”

Comentariile de mai înainte se aplică și acestui pasaj; dar următorul pasaj merită o atenție specială din cauza modului în care a fost pervertit și distorsionat de așa numiți predicatori. Pasajul este:

„Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de haina de purpură și L-au îmbrăcat în hainele Lui; și L-au dus afară ca să-L crucifice. Și au silit să-I ducă crucea pe un trecător care se întorcea de la câmp, pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. Și au adus pe Isus la Golgota, un loc care tradus înseamnă: Locul Căpățânii. Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. Și crucificându-L, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare.”

Întrebarea sugerată de mai sus, căreia nimeni nu pare să-i fi găsit răspuns, este: De ce a refuzat Isus să bea vinul amestecat cu narcotic, oferit de către centurion din milă pentru Isus, despre care știa că a fost condamnat la moarte pe nedrept, prin acuzații false, și că Pilat L-a condamnat temând-se pentru siguranța sa după ce preoții Saduchei au amenințat că îl vor acuza  în fața împăratului roman că este un aliat al iudeilor împotriva Romei, dacă nu îl dă pe Isus să fie crucificat? Această băutură nu a fost oferită și celor doi tâlhari care fuseseră condamnați pentru crime reale. Aceasta era un act de milă, special pentru Isus, din partea centurionului care comanda detașamentul de soldați. Câteodată vinul era amestecat cu smirnă, și era dat muribunzilor pentru a grăbi moartea. Câteodată alte substanțe erau folosite pentru a cauza paralizia și a produce o moarte rapidă. De ce nu a băut Isus? De ce nu a acceptat acest act de milă? Am citit că „Mântuitorul nostru a refuzat vinul amestecat cu narcotic deoarece nu a dorit să diminueze nici în cea mai mică măsură cruzimea morții pe care o suferea pentru omenire.”

Din punctul de vedere al durerilor fizice, El urma să sufere la fel ca și cei doi tâlhari, tovarășii lui în acest mod de a muri. Trebuie să fi existat un alt motiv pentru acest refuz, decât ceea ce ni se prezintă de obicei. Care era?

În acea zi, Isus Mesia, fiind „Marele Preot etern al omenirii”, urma să aducă ca jertfă „Mielul Pascal”, adică trupul său uman, pe cruce. Pavel, referindu-se la acest lucru, scrie:

„Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată frământătura? De aceea, curățați aluatul cel vechi ca sa fiți o frământătură nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Cristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi. Să sărbătorim deci sărbătoare nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile sincerității și ale adevărului.” – 1 Corinteni 5:6-8.

Prin asta observăm că răstignirea nu numai că a avut loc în timpul săptămânii Paștelor, dar a fost făcută de Cristos care S-a „adus pe Sine Însuși...” (Geneza 22:8), și că trupul Său pe cruce la Paște eliberează omenirea de păcat; dar El era și Marele Preot care îndeplinea rolurile funcției Sale, de a aduce jertfă (Evrei 10:19-28).

Marelui preot în funcție îi era interzis, prin Legea dată prin Moise, să bea „vin sau băutură amețitoare” în perioada slujbei sale, înainte de a intra în cort sau în timpul oficierii sarcinilor sale (vezi Levitic 10:8-11). Motivul principal pentru aceste legi și reguli ceremoniale (acesta era modul în care Dumnezeu trata națiunea Israel) era ca, „printre toți urmașii lor”, ei să poată „deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat.” Băuturile alcoolice nu sunt sfinte, și cei care le beau nu sunt sfinți, puși deoparte pentru Dumnezeu. de asemenea sunt necurate, duc la depravare morală, și cei care le beau sau le vând devin depravați și murdăriți. Al doilea motiv era ca „să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile”. Noi trebuie să învățăm pe copiii noștri Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum poți învăța pe altul Cuvântul lui Dumnezeu dacă tu sau eu nu suntem puși deoparte pentru El? Cum poate cineva să predice sau să învețe pe alții neprihănirea, dar el să bea? Cum poate cineva să avertizeze despre păcat atunci când el este înșelat și atras la păcat de o băutură tare?

Aceste Legi Divine și afirmațiile apostolului ne arată de ce Isus a refuzat să bea vinul narcotizat care i-a fost oferit de către un centurion păgân, dar milos; vinul era o băutura care era servită soldaților romani ca parte a dietei lor, și era atât alcoolic cât și narcotic, și îi era interzis lui Cristos atât car Mare Preot cât și ca israelit; întregii națiuni îi era interzis în timpul celor șapte zile de pregătire pentru Paște să aibă în casele lor lucruri fermentate sau să bea băuturi fermentate, și Isus a venit pentru ca să „împlinească întreaga Lege.” El a ascultat-o în întregime, și atât ca și Mare Preot cât și ca israelit a refuzat să bea băutura alcoolică care I s-a oferit.

3. Referințe în Evanghelia după Luca:

„Și un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, stând în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Și Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut și l-a cuprins frica. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. Și el va fi pentru tine o bucurie și o veselie; și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci el va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare. Și el va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale. Și el va întoarce pe mulți din copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.” – Luca 1:11-16.

„Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri bechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și se varsă, și burdufurile se distrug;”. – Luca 5:37.

„Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: Are demon. A venit Fiul omului mâncând și bând, și ziceți: Iată un mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea a fost justificată de către toți copiii ei.” – Luca 7:33-35.

În acest pasaj uimitor din Evanghelie nu există nici cea mai mică încurajare pentru folosirea băuturilor alcoolice de orice fel, sub orice nume ar fi. Reproșul Domnului nostru împotriva oamenilor din zilele Sale era împotriva falsității afirmațiilor făcute de criticii Lui și ai lui Ioan. Deci, acuzațiile împotriva lui Ioan erau minciuni, și la fel și cele împotriva lui Isus, toate inventate de adversarii lor, deoarece cei doi denunțau ipocrizia și viciile acelei epoci, și a celor care urmau, inclusiv a epocii noastre. Doar cei care caută să își justifice beția ar putea să pervertească acest pasaj într-o poruncă adresată creștinilor de a bea băuturi alcoolice ca o datorie sfântă. Chiar și în Luca 10:29-37, unde vinul este „turnat”, aceasta este o ilustrație minunată a ceea ce constituie bucuria adevărată a ajutării semenului, dar nu există nici o poruncă de a bea băuturi alcoolice, și nu există specificare că „vinul” folosit împreună cu untdelemn pentru a preveni inflamarea rănilor a fost o băutură fermentată. În Numeri 6:1-8 găsim legea nazireatului. Nazireul nu putea să bea vin, nici chiar suc de struguri, sau băutură fermentată, nici struguri, nici stafide. Poate că motivul pentru aceasta este o lecție spirituală care trebuie învățată, și anume de a ne feri de „orice se pare rău” și de orice conduce la rău.

4. Referințe în Evanghelia după Ioan:

„Și a treia zi era o nuntă în Cana Galileii; și mama lui Isus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. Și când li s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis: Nu mai au vin. Isus i-a zis: Femeie, ce am Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul. Mama Lui a zis slujitorilor: Să faceți orice vă va zice. Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățare al iudeilor; și în fiecare încăpeau câte douăzeci sau treizeci de litri. Isus le-a zis: Umpleți vasele cu apă! Și eu le-au umplut până sus. Și El le-a zis: Scoateți acum și duceți conducătorului nunții. Și ei i-au dus. Când a gustat însă conducătorul nunții apa făcută vin – și el nu știa de unde era vinul, slugile însă, care scoseseră apa, știau – a chemat pe mire și i-a zis: Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut destul, atunci pune pe cel mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.” – Ioan 2:1-11.

Probabil că pasajul de sus este unul dintre cele mai greșit înțelese și cele mai greșit prezentate texte din Noul Testament. Eroare vine din presupunerea că „vin” indică întotdeauna o băutură alcoolică, această presupunere fiind apoi aplicată textului în greacă și cunoștințelor despre obiceiurile iudaice legate de mâncare și băutură. Între romani, această idee era atașată cuvântului „vin” într-o accepțiune generală. Din contră, „cel mai bun vin” nu era fermentat deloc. Cuvântul folosit este „oinos”, sau rod al viței, și aceasta nu era o băutură alcoolică. Băutura romanilor era suc de struguri, pe care îl amestecau cu apă, fie fierbinte, fie rece. Vinul fermentat era rar în timpurile romane; era folosit doar ca un act de închinare în templele păgâne; folosirea lui era interzisă bărbaților sub treizeci de ani și femeilor în tot timpul vieții lor.

Sucul de struguri proaspăt era numit „mustum”, și pentru a nu fermenta, acesta era fiert până când devenea un lichid dens, ca și melasa, și în acea stare era numit „defrutum”, adică făcut din fructe, și era înmagazinat în recipiente pentru o utilizare viitoare. Aristotel spune că prin ținerea pentru un timp în burdufuri sau recipiente, acesta devenea de consistența untului, și trebuia tăiat cu lingura. Pliniu, scriitorul roman, menționează că, atunci când sucul de struguri scădea prin fierbere la o treime din volumul inițial, pentru a păstra cea mai bună aromă, deci ca să devină „cel mai bun vin”, era numit „sapa”. Cuvântul nostru „savoare” derivă de la acest cuvânt. Atunci este sigur că „vinul” creat de Cristos la Cana era un vin nealcoolic, fiind doar o băutură obișnuită a oamenilor în viața de zi cu zi. Unii comentatori au spus că „toți musafirii erau beți bine” atunci când Isus a făcut această minune, și Isus a decis să îi facă și mai beți, pentru a arăta oamenilor natura sacră a băuturii. Oare ar pune Isus sticla cu băutură la gura aproapelui Său? Isus a respectat legea în totalitate.

5. Referințe de către Pavel:

„Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci orice altceva prin care fratele tău poate cădea sau este ofensat sau slăbește. Ai credință? Păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă singur în lucrul pe care îl consideră bun. Și cel ce este îndoielnic este condamnat, dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință’ căci tot ce nu vine din credință, este păcat.” – Romani 14:21-23.

„Noi, deci, care suntem tari, ar trebui să purtăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, spre zidire. Căci nici Cristos nu și-a plăcut Lui Însuși...” – Romani 15:1-3a.

„Și nu vă îmbătați de vine, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh, vorbind între voi cu psalmi, și cântări de laudă, și cântări spirituale, cântând și aducând laudă Domnului din toată inima, mulțumind totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, supunându-vă unul altuia în frica lui Dumnezeu.” – Efeseni 5:18-21.

Apostolul se referea aici la băutura alcoolică pe care o condamnă, nu la sucul de struguri nefermentat despre care vorbea anterior în Romani 14:21.

„Adevărat este cuvântul acesta: Dacă râvnește cineva după slujba de episcop, dorește o lucrare bună. Dar episcopul trebuie să fie fără vină, soțul unei singure soții, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de un câștig necinstit, ci să fie blând, nu certăreț, nu iubitor de bani; să-și conducă bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. (Căci dacă cineva nu știe să-și conducă bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?) Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în aceeași condamnare ca și Diavolul. Trebuie însă să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu cadă în dispreț și în cursa Diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig necinstit,...” – 1 Timotei 3:1-8.

În aceste reguli pentru lucrătorii bisericii, nu există vreo indicați dacă apostolul vorbește despre vinul obișnuit nefermentat folosit în mod obișnuit în viața de zi cu zi, sau despre cel fermentat car a devenit alcoolic. Cred că se referă la cel din urmă, pe are îl interzice în mod clar.

„Să nu bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.” – 1 Timotei 5:23.

Sfatul apostolului Pavel pentru prietenul său Timotei este un teren favorit de luptă pentru cei care pretind că obiceiul folosirii băuturilor tari este potrivit pentru poporul lui Dumnezeu. Pavel nu s-a contrazis pe sine, interzicând folosirea vinului alcoolic de către episcopi și diaconi, pentru ca apoi să îi poruncească lui Timotei, care era într-o funcție apostolică, să bea vin alcoolic în mod regulat. „Vinul pentru stomac” era suc de struguri, după cum ne spun scriitorii antici ai medicinii grecești, suc care era preparat ca un sirop dens, nefermentat, folosit ca medicament pentru persoane bolnave sau slăbite. Cuvântul folosit era „Tipos”. O redare corectă a acestui verset din Noul Testament în greacă este: „Nu bea numai apă, ci folosește-o cu ăuțin vin pentru stomac, din cauza deselor tale îmbolnăviri”. Folosirea de către apostol a cazului dativ, care se traduce cu folosirea adverbului „cu” indică faptul că „puțin vin pentru stomac” trebuia amestecat cu apă, sucul de struguri sau de alte fructe fiind astfel pregătit pentru folosire ca și un tonic pentru stomac.

6. Cina Domnului și vinul:

Un episcop al Bisericii Anglicane declara că „exemplul Domnului nostru impune folosirea vinului fermentat în administrarea Cinei Domnului”. Eu cred că această afirmație îl dezonorează pe Dumnezeu. nu există nici cea mai mică dovadă că „rodul viței” era alcoolic. Nu există nici o autoritate divină pentru folosirea vinului la Paște (Cina Domnului), atât fermentat cât și nefermentat. Toți cei care studiază Cuvântul sunt de acord că Dumnezeul Atotputernic a interzis până și prezența fermenților la Paște, pentru că sunt cauza putrefacției. Aceștia duc la descompunerea porumbului, a legumelor, și sunt simbolul corupției, a bolii, a morții, nicidecum a vieții.

Isus Cristos a descris vinul folosit la Paște ca „rodul viței”, deci ceea ce rezultă din viță. Ei bine, vița nu produce o băutură alcoolică. Rodul viței nu este amețitor. Nu există alcool în rodul viței. Rodul viței este curat, hrănitor, sănătos, un simbol minunat al vieții și al harului dătător de putere al Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Vinul alcoolic este simbolul bolii, păcatului și al morții. Mai mult decât atât, gândiți-vă la situația în care s-ar fi aflat cei care țineau Paștele: pentru că Mișna iudaică spune: „O persoană va bea nu mai puțin de patru cupe de vin, chiar dacă trebuie să i se dea din fondul caritabil destinat din fondul celor foarte săraci. Fiecare cupă trebuie să conțină un sfert de sfert de hin, așa încât, așa încât cele patru cupe vor conține o sticlă și jumătate (un litru și jumătate.)” Dacă vinul folosit ar fi fost suc de struguri fermentat, cele patru cupe ar fi conținut aproximativ 175 grame de alcool pur: și atunci când ne amintim că fiecare membru al familiei începând de la vârsta de doisprezece ani trebuia să bea patru cupe, dacă vinul ar fi fost alcoolic, este absolut sigur că la sfârșitul sărbătorii ei trebuie să fi fost beți, în special femeile, băieții și fetele, care nu erau obișnuiți cu folosirea vinului alcoolic. Cât este de teribil să ne gândim la o beție în masă în familiile iudeilor în seara de Paște!

Este absolut revoltător să ne gândim că Domnul și Mântuitorul nostru ar putea să susțină sau să aprobe un astfel de sistem care dăunează omului și Îl dezonorează pe Dumnezeu.

Isus Cristos a fost Marele Preot al lui Dumnezeu, și Dumnezeu Atotputernicul interzisese strict preoților să folosească vin alcoolic atunci când erau în slujbă înaintea Lui. În Levitic 10:8-10 este scris:

              „Și Domnul a vorbit lui Aaron, zicând: ‚Să nu beți vin sau băuturi tari nici tu, nici fii tăi care sunt cu tine, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică de-a lungul generațiilor voastre, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat,...’”.

Dumnezeu a interzis de asemenea prezența oricăror lucruri fermentate în slujba de Paște. De aceea este imposibil ca Fiul Său întrupat să acționeze contrar voii Tatălui, pentru că El a spus: „...Să nu credeți că am venit să stric..., ci să împlinesc...” – Matei 5:17.

Deși obiceiurile evreilor nu sunt un ghid sigur pentru creștini în această problemă, totuși nu se poate nega faptul că multe familii de evrei pioși au folosit vin nefermentat la Paște în toate timpurile, și folosesc un astfel de vin și acum an după an. Acesta este pur și simplu „rodul viței”. Ei iau o anumită cantitate de stafide și o pun într-un vas de pământ, adaugă apă pe ele, și le lasă să fiarbă într-un cuptor pentru un timp, apoi le separă zeama, le pun în vasul pentru Paște, și folosesc vinul (sucul) la serviciul de Paște.

În timpul Domnului nostru, exista întotdeauna o cantitate mare de „rod al viței” pur, care era păstrat într-o stare nefermentată.

Teologii au spus, și încă mai spun, despre conținutul paharului, pe care Domnul nostru L-a identificat cu sângele Său, că este de aceeași natură cu ceea ce Scriptura spune că este ca și otrava de șarpe. Cum se poate ca un astfel de lucru, care cauzează moartea, să fie folosit ca și simbol al puterii dătătoare de viață a sângelui lui Isus Cristos?

Este dureros să ne dăm seama cât de mult au greșit bisericile, reprezentându-L într-un mod greșit pe Cristos, și ducându-i în rătăcire pe oameni prin impunerea folosirii vinului alcoolic pe masa Domnului.

Cuvântul folosit în general pentru vin, „oinos”, nu este folosit niciodată în Biblie pentru a descrie vinul folosit la Cina Domnului. Este aceasta la întâmplare, sau cu un motiv? În mod sigur nu este la întâmplare, deoarece „oinos” poate să fie și alcoolic, dar rodul viței” nu este niciodată alcoolic.

Conform poruncii lui Dumnezeu (Lev. 10:9) și învățăturii din Mișna iudaică, ei nu aveau voie să bea vin alcoolic atunci când slujeau înaintea Domnului. Cât este de teribil că sunt teologi creștini care învață că Cristos a călcat legea divină, și învață Biserica să nesocotească legea pe care chiar El a dat-o, deoarece El a fost Dătătorul Legii împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Dacă vinul care a fost folosit de la început a fost alcoolic, atunci marele număr al Nazireilor, urmașilor lui Ioan Botezătorul, și în special Esenienii, nu ar fi avut voie să participe, deoarece ei nu foloseau niciodată vin alcoolic. Descrierea făcută de Ieremia Nazireilor ar putea fi folosită pentru a descrie acești oameni sfinți. Ei „erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roșu decât mărgeanul...” (Plângeri 4:7). Acești oameni se abțineau de la băuturi alcoolice și erau dedicați lui Dumnezeu. cu siguranță că nu este posibil ca Domnul vieții să îi silească pe acești oameni, care erau crema societății de atunci la Ierusalim, să își întineze conștiințele forțându-i să ia paharul cu băutură alcoolică.

Este un moment dificil pentru cei care participă la Cină și care se abțin de la folosirea băuturilor alcoolic sau când trebuie să dea paharul mai departe. Este dificil mai ales atunci când trebuie să își ducă și copiii la Masa sfântă, unde ei vor gusta din vinul alcoolic pentru prima dată. Și acesta este în anumite cazuri cu un conținut mare de alcool, între 10 și 30 de procente.

Sunt patru pasaje în Noul Testament în care se relatează instituirea Cinei Domnului.

„Și pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine, și după ce a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și apoi a luat paharul, a mulțumit și li l-a dat, zicând: ‚Beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Dar vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui Meu.’” – Matei 26:26-29.

„Și pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o și a zis: ‚Luați, mâncați, acesta este trupul Meu’. Și El a luat un pahar și, după ce a mulțumit, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: ‚Acesta este sângele Meu, sângele  noului legământ, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că de-acum încolo nu voi mai bea din rodul viței, până în ziua în care îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.’” – Marcu 14:22-25.

„Și El le-a zis: ‚Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de a suferi. Căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca până ce nu se vor împlini în împărăția lui Dumnezeu.’ Apoi a luat un pahar și, mulțumind pentru el, a zis: ‚Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi; pentru că vă spun ca nu voi mai bea din rodul viței până va veni împărăția lui Dumnezeu.’ apoi a luat o pâine, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o lor, zicând: ‚Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!’ Tot astfel le-a dat și paharul după ce au mâncat, zicând: ‚Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” – Luca 22”15-20.

„Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat: și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și a zis: ‚Luați, mâncați, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta în amintirea Mea.’ Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: ‚Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta în amintirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.’ Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic  va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. Deci, fiecare să se cerceteze pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.” – 1 Corinteni 11:23-28.

NOTĂ: Nici un pasaj din Noul Testament nu folosește cuvântul „vin”.

SECȚIUNEA III

1.     A băut Isus vin?

Teologii au învățat de-a lungul anilor că Domnul și Mântuitorul nostru a băut băuturi alcoolice, în mod uzual, pentru că ei susțin că în acel timp nu exista vin nealcoolic. Dar ochii unora din învățații zilelor noastre se deschid destul de larg pentru a vedea că teologii au greșit.

Dr. Kynaston, profesor de greacă la Universitatea Durham, spune: „Nu putem dovedi din cuvintele Bibliei că Domnul nostru a băut sau nu vin alcoolic.” Această poziție este un pas în direcția bună. De asemenea, teologii au afirmat la fel de hotărât că „oinon” înseamnă întotdeauna vin alcoolic; dar Sir Richard Jebb, profesor de greacă la Universitatea Cambridge, a spus că „oinos este un termen general, și poate include toate felurile de băuturi.”

Anacreon, care a scris în jurul anului 500 î.Hr.:

„Doar bărbații calcă strugurii

Eliberând oinos (vinul).”

Aici vedem că la această dată, sucul de struguri era denumit „oinos” (vin). Și toți oamenii normali știu că sucul de struguri nu este alcoolic. Nimic nu este mai clar pentru cei care au studiat această problemă decât faptul că termenii „Yain” din ebraică și „Oinos” din greacă erau termeni generali, așa cum spune și profesorul Sir R. Jebbs despre „oinos”, și erau folosiți pentru a descrie câteodată rodul viței, sau sucul strugurilor, sau sucul care rezulta prin presare, păstrat într-o stare nefermentată, deci nealcoolică, sau atunci când era fermentat și alcoolic.

Există dovezi zdrobitoare că s-a folosit pe parcursul veacurilor, în toate țările cultivatoare de struguri, atât suc de struguri fermentat și alcoolic, cât și suc de struguri păstrat într-o stare nefermentată, și deci nealcoolică; și ambele tipuri erau denumite vin.

Dar cel nealcoolic, pe lângă denumirea de vin, mai era numit și glukus, vinum, mustum, sapa, careum, siraeum, hepsema, pekmez, vin nou. Mai pot fi adăugate și alte nume dar o descriere completă poate fi consultată în cartea scrisă de Dr. Norman Kerr, „Wines, Scriptural and Ecclesiastical”, și de asemenea și în „Temperance Bible Commentary’ de Dr. F.R. Lees și Dr. Dawson Burns. Aceste cuvinte descriu în principal un vin făcut din suc de struguri, prin fierbere, care ducea la scăderea sucului la un lichid dulce. Acest lichid era prea dens și prea dulce pentru a fi băut în formă pură. Acesta este motivul principal pentru care romanii și grecii adăugau apă în el înainte de a-l bea, și de aceea era adăugată apă în el înainte de a fi folosit la Cina Domnului. Se adăuga apă și în vinul alcoolic pentru a-i diminua puterea.

De aceea nu există absolut nici o justificare pentru afirmațiile eronate ale teologilor, că nu ar fi existat vin nealcoolic în timpurile Domnului nostru. La fel de clar este că nu există dovezi, fie din Scriptură, fie din afara ei, că Domnul nostru a băut vreodată vin alcoolic.

Este la fel de puțin adevărat să spui că „vin” a însemnat întotdeauna vin alcoolic, pe cât de neadevărat este să spui că „pâine” a însemnat întotdeauna pâine dospită, deoarece și cuvântul „pâine” a însemnat câteodată pâine dospită, dar și pâine nedospită. Deci cuvântul „oinos” (vin) a fost folosit pentru a descrie sucul de struguri, atât în stare fermentată cât și nefermentantă. Matei 26:26 spune: „Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat...

”

Aici nu se spune dacă pâinea era dospită sau n u, dar știm că nu era dospită deoarece era pâine folosită la Paște. Hagai 1:11 spune: „Am chemat seceta... peste grâu, peste must, peste untdelemn.”

Este clar că mustul (vinul nou) din acest verset semnifică recolta de struguri, pentru că dacă s-ar referi la băutura aflată deja în burdufe, seceta nu ar avea efect asupra ei. Nu există nici cea mai mică dovadă că Mântuitorul nostru Isus Cristos a băut vreodată sau a aprobat folosirea băuturii alcoolice. Vinul care duce la formarea unui obicei de a bea, este vinul alcoolic, și orice predicator sau laic care bea „mult vin” bea vin alcoolic, și acest lucru este interzis de cuvântul Domnului.

2.    Vinul alcoolic nu este „rodul viței”.

Sunt treisprezece cuvinte sau expresii folosite (în Biblie); noua sunt în ebraică sau caldeeană. Și patru în greacă, toate traduse de către traducătorii europeni cu cuvântul „vin” sau „băutură tare”. Dar atunci când examinăm pasajele în care sunt folosite aceste cuvinte, descoperim că autorii se referă de cele mai multe ori la ele nu ca și băuturi tari, ci ca și la produse alimentare, care erau folosite în mod uzual. Atunci când autorii se referă la ele ca și la lucruri care duc la beție, alcoolism sau desfrâu, folosirea lor este condamnată și denunțată vehement de către proorocii și moraliștii Bibliei, ca și cauze ale păcatului personal și decăderii națiunii. Folosirea lor sub această formă a băuturilor alcoolice, sau vin fermentat, era absolut interzisă în ordonanțele religioase ale Templului, și în special în tipul ritualurilor sacre ale Paștelui, și tuturor preoților în perioada slujbei lor.

SECȚIUNEA IV

1.     Blestem în paharul copiilor.

Articolul următor a apărut în publicația „Temperance Crusade”, fondată de prietenul meu Shelton Jones. Nu pot să îmi imaginez după ce am citit acest articol, cum un copil al lui Dumnezeu sau o persoană sănătoasă poate să fie în favoarea vinului lichiorului sau unei băuturi alcoolice de orice fel. Citez:

Există un efect negativ cauzat de folosirea alcoolului mai mare decât efectele înregistrate în pierderi economice, conflicte familiale, depravare morală, probleme de sănătate și  pierderi spirituale. Acest efect este nenorocirea suferită de generațiile viitoare. Nu mă credeți pe mine pe cuvânt. Nu sunt o autoritate în materie, și nu pretind să fiu. Dar există multe dovezi în analele științei medicale, în studii sociale și în înregistrările spitalelor.

Dr. Watts Eden, o autoritate medicală eminentă, declară: „Nici o teorie posibilă nu poate indica decât daune asupra țesutului în creștere al copilului nenăscut, la utilizarea chiar a unor doze mici de alcool. La zece minute după consumare, alcoolul începe să treacă în sângele mamei și apoi în sângele copilului ei. Într-adevăr, mama care bea în timpul sarcinii, de fapt dă alcool copilului ei.”

Dr. A.C. Kirkley, timp de mulți ani un medic de frunte în Toledo, Ohio, a declarat vorbind despre efectele consumului de bere asupra urmașilor: „Cel care păcătuiește făcând excese fizice nu sufere nici măcar jumătate din daunele pe care le cauzează moștenitorilor sângelui său. Acel bătrân erou corpolent, care se culcă în fiecare seară după ce a băut destul pentru a ameți șase oameni normali, și care totuși trăiește șaptezeci de ani, este cel care se va găsi în fruntea unui neam care va aduce pe lume, generație după generație, toată gama de lunatici, epileptici, excentrici și alcoolici pe care îi vedem.”

Dr. A. McFarland, un medic cunoscut din același oraș, a declarat: „Nu există nici o îndoială că băutura nu numai că înrăutățește orice problemă de sănătate existentă, dar și șubrezește sănătatea și vigoarea naturală a generațiilor următoare.”

Dr. W.D. Partlow de la școlile Partlow și de la Spitalele de Psihiatrie Alabama, întărește aceste opinii cu cuvintele: „Copiii celor care beau în mod obișnuit pot să fie epileptici, sau cu deficiențe mintale, sau ambele: persoana depravată, sau cu alcool în sânge, în momentul concepției, fie că este mama sau tatăl, poate da naștere unui copil care este epileptic, sau cu deficiențe mintale, sau ambele.”

O investigație asupra copiilor a douăzeci și una de mame alcoolice în închisoarea Liverpool, și a copiilor a douăzeci și opt de mame care erau rude cu ele și care nu beau, a descoperit că mamele alcoolice pierdeau 55.2% dintre copii înainte ca aceștia să aibă doi ani, față de doar 23.9% în cazul rudelor lor.

În cazul locuitorilor Bavariei, cei mai mari băutori de bere de pe pământ cu excepția americanilor, 300 din 1000 de copii se nășteau morți, și 69.000 mor în fiecare an înainte de vârsta de un an. Mamele norvegiene aveau la fel de mulți copii care se nășteau morți ca și cele din Bavaria, până când au fost învățate să nu mai bea alcool. Acum ele pierd doar 80 până la 90 copii din 1000.

Raportul unei comisii care a investigat gradul de răspândire a bolilor mintale, epilepsiei și nebuniei în statul Michigan spune: „Nici o investigare profundă a influenței alcoolului nu ar putea duce la o altă concluzie decât că alcoolul este cel mai activ factor din societate care cauzează sărăcia, delicvența și degenerarea fizică și nervoasă.”

Se pot cita și alte mărturii în acest sens, la fel de categorice și demne de încredere, dar acestea sunt destul de ample pentru a convinge orice persoană cinstită că alcoolismul este mai mult decât o simplă problemă personală și individuală. Afectează copiii încă nenăscuți. Când vedem răspândirea alcoolismului între tineri și tineri căsătoriți, cu 82% dintre cuplurile căsătorite între vârstele de 22 și 33 de ani consumând alcool în mod regulat, aceasta face pe oamenii care gândesc să se cutremure la gândul a ceea ce va culege America de pe urma acestui curent în următoarele generații, în numărul de epileptici, oameni cu deficiențe mentale, alcoolici și lunatici.

Noi punem semințele degenerării rasiale, degenerării sociale, și degenerării fizice, iar roadele se vor vedea în trupurile mințile și sufletele celor care încă nu s-au născut. Mii de copii, care nu pot să aleagă cine le vor fi părinții, care nu pot spune unde ,când și cui for fi născuți, vor veni în această lume purtând blestemul și efectele alcoolului. Acesta este prețul plătit de generațiile viitoare pentru abrogarea celui de-al optsprezecelea amendament (amendamentul prohibiției alcoolului în sua – n.tr.), care dat voie acestui trafic al băuturii să blesteme, nu doar această generație ci și cele care vor veni.

Asta este problema altcuiva. Este problema fiecărui cetățean al acestei țări. Este problema fiecăruia care plătește impozite, care trebuie să dea bani pentru instituții publice, azile de nebuni, școli pentru cei cu deficiențe mintale, sanatorii pentru epileptici și spitale pentru alcoolicii cronici.

Tu spui „nu este treaba ta, dacă cel de lângă tine vrea să bea”... dar eu spun că asta e o nebunie și o prostie. Dacă te ții de această atitudine, și îl lași să bea, copiii lui se vor naște debili mintali, imbecili, cu deficiențe, și tu vei da bani prin impozite și vei construi instituții de caritate pentru a-i îngriji. Banii vor fi luați din buzunarul tău și din buzunarul copiilor tăi. Ai putea spune la fel de bine: „nu e treaba ta dacă vecinul tău are variolă.”  Ai putea spune la fel de bine: „nu trebuie să îți pese dacă vecinul tău are TBC și intră la tine și scuipă pe podea.” Ai putea spune la fel de bine „nu trebuie să îți pese dacă vecinul tău de dincolo de gard crește pisici sălbatice și șerpi cu clopoței.”

Și nu uita, băuturile alcoolice legale, vândute fie în magazinul alimentar, fie într-un local modern de către o chelneriță drăguță lângă o friptură, în timp ce guvernul își ia partea de venit și o folosește pentru a mitui pe oamenii în vârsta să voteze pentru băuturi cu promisiunea unei pensii, va ruina trupul, va răspândi boli sociale, și va conduce la degenerarea copiilor nenăscuți, la fel de mult ca și băutura vândută la negru într-un borcan pe la gardul din spate după înserat.

Tu spui: „nu va face ca un copil în casa ta să fie supus degenerării!”. Asta spun toți, dar înregistrările spitalelor arată că se întâmplă în fiecare zi.